Despre problemele care apar la intarcarea bebelusului, cu Mihaela Drilea, consultant de lactatie si alaptare
Intarcarea este un subiect delicat si emotionant, care ridica multe intrebari si care nu primeste intotdeauna raspunsurile cele mai bune. Mihaela Drilea, consultant de lactatie si alaptare certificat international, IBCLC, ne-a explicat pe larg ce este intarcarea, cand are loc acest proces si cum ar trebui sa se raporteze tandemul mama − copil la aceasta.

TOTUL DESPRE MAME: Ai privilegiul absolut, pentru orice consultanta in alaptare, de a lucra intr-o maternitate si de a le oferi mamelor sansa de a incepe cu dreptul experienta alaptarii. Am cunoscut mame care, la ani de zile de la nastere, iti poarta recunostinta pentru sprijinul pe care l-ai acordat. Te mai intalnesti cu aceste mame dupa ce parasesc maternitatea sau este o relatie care se incheie cu o buna atasare la san?

Mihaela Drilea: Intr-adevar, este o mare bucurie pentru mine sa lucrez intr-o maternitate. Am avut marea sansa de a acumula foarte multa experienta, vad lunar peste 100 de mame care alapteaza, unele nu au nevoie de ajutor, dar altele au. Unele dintre ele revin la consultatii in alaptare daca apar probleme pe parcurs, altele vin pentru informatii legate de inceperea diversificarii alimentatiei, altele pentru sfaturi in intarcare sau pentru alaptare pe timpul sarcinii si mai apoi in tandem. Asadar, relatia mea cu mamele care nasc la maternitatea in care lucrez se intinde pe ani de zile.

TDM: Se poate sa fie ultimul lucru pe care mamele vor sa il auda in primele saptamani sau luni, dar crezi, totusi, ca este potrivit sa fie informate la inceput despre durata optima si metodele de incheiere a alaptarii? Ce le recomanzi in avans mamelor in privinta intarcarii?

M.D.: Eu consider ca mama trebuie sa fie bine si corect informata chiar inainte de a naste, de aceea organizez cursuri prenatale. In cazul in care nu a fost la cursuri, am grija sa obtina toate informatiile referitoare la durata minima a alaptarii exclusive (6 luni), durata recomandata pentru alaptare (2 ani si peste), stocarea laptelui matern daca se intoarce mai repede de 6 luni/1 an la serviciu, stimularea lactatiei la locul de munca, intarcarea blanda. Recomandarea mea in privinta intarcarii, daca nu este o decizie ce se impune a fi aplicata imediat, este sa o faca lent, sa-i acorde copilului sansa de a se acomoda cu lipsa laptelui matern din punct de vedere al imunitatii, al atasamentului, si astfel si sanul se va regla sa produca mai putin lapte si nu exista riscul sa apara probleme dupa intarcare.

TDM: Din punctul tau de vedere, ca specialist, care sunt cele mai inadecvate metode de intarcare si de ce? Dar cele mai potrivite? De asemenea, care sunt riscurile intarcarii bruste?

M.D.: Cele mai inadecvate metode sunt plecatul de acasa, stransul sanilor cu esarfa sau fularul, compresele cu betadina pe sani sau plasturi ori pastilele pentru oprirea lactatiei.
Cele mai adecvate metode ar fi sa inceteze copilul sa mai suga, din proprie dorinta, dar si intarcarea biologica la 2-3 ani.
In ceea ce priveste riscurile intarcarii bruste, consider ca o intarcare brusca este greu de manageriat atat de mama, cat si de copil, este o pierdere, o trauma, pe care copilul o simte, iar mama poate avea probleme serioase cu sanii, poate ajunge chiar la mastita sau la abces mamar daca nu dreneaza eficient sanul.

TDM: Alaptarea si mai ales intarcarea sunt subiecte deosebit de sensibile, multe mame simtind acut presiunea sociala ba pentru a intarca, ba pentru a prelungi alaptarea. Pe langa consilierea unei consultante in alaptare, la ce alte surse de informare poate recurge o mama care doreste sa intarce? Cat de util poate fi intr-un astfel de moment Ghidul pentru alaptare al doctorului Jack Newman?

M.D.: Ooooo, ghidul lui Jack Newman este o comoara si ar trebui sa fie in fiecare casa in care este o gravida sau o mama care alapteaza. Iti ofera multe informatii si mai presus de toate iti spune ca poti alapta aproximativ in orice situatie, important este sa vrei. Asta spun si eu ca este alaptarea: "un act de vointa". Apoi mai exista aproape in fiecare oras din tara grupuri de sprijin in alaptare si consilieri La Leche League, exista foarte multe site-uri cu informatii utile in alaptare si nenumarate bloguri, si in final exista Facebook, daca nu cumva trebuia sa-l trec pe acesta pe primul loc.

TDM: Sunt mama si copilul singuri in acest proces? Cum poate sprijini tatal intarcarea?

M.D.: Este evident ca si tatal are rolul lui in alaptare, acum depinde de atitudinea lui. Din cate am observat exista, insa, trei tipuri de tati:

1. Tatal care insista ca mama sa alapteze. Aici este bine pentru ca mama are sprijinul lui pe toata durata alaptarii, dar poate deveni un impediment atunci cand mama sau copilul vor sa se opreasca, tatal fiind foarte insistent. Este una dintre cele mai bune varinte care exista, deoarece sunt multe momente in care femeile ar renunta la alaptare din motive nu foarte intemeiate.

2. Tatal care insista ca mama sa intarce. Problema mare, si de cuplu, si de familie, de cele mai multe ori. Tatal se simte exclus, considera ca apropierea dintre mama si copil nu este sanatoasa si o va presa pe mama sa renunte la alaptare. Are impresia ca toti copiii pot creste la fel de bine si cu formula, nu crede ca laptele matern il poate ajuta in dezvoltare pe copilul lui. Mai mult, aduce numeroase exemple in care copiii aveau fie probleme de sanatate, fie de crestere pe perioada alaptarii, versus copiii care primeau formula si cresteau ok si mai si dormeau toata noaptea. Acestea sunt, din pacate, valorile promovate in societatea noastra. Uitam ca avem tot ce ne trebuie pentru a creste copii sanatosi, am uitat cum sa avem incredere in noi si in copiii nostri. Dar avem incredere in prafuri….

3. Tatal indiferent.

TDM: Din cate am observat, exista parerea generalizata ca intarcarea este cu atat mai dificila, cu cat copilul este mai mare. Este adevarat?

M.D.: Nu as zice, copilul mai mare poate sa comunice mai eficient, poate sa inteleaga anumite aspecte, normal ca va lupta pentru dreptul lui, el stie mult mai bine cat este bine sa fie alaptat. Fiecare copil are nevoi diferite. Toata lumea are senzatia ca un copil la o varsta mare suge incontinuu, la fel ca un bebelus, dar un copil de 1,5 ani − 2 sau 3 ani este preocupat de alte lucruri, faptul ca vrea sa fie alaptat reprezinta o legatura speciala cu mama lui, nu un mod in care el se hraneste.

TDM: Sunt situatii cand mama alapteaza deja de doi − trei ani sau mai mult, simte ca doreste sa incheie aceasta etapa, insa nu doreste sa fie o decizie unilaterala. Care ar fi primele semne ca un copil este pregatit pentru intarcare?

M.D.: Un copil pregatit pentru intarcare nu o sa mai doreasca sa fie alaptat. Este simplu. Nu sunt prezente niste semne, asta este foarte important sa intelegem. Alaptarea nu este numai lapte, este o relatie de dragoste, de incredere intre mama si copil. Iar intarcarea reglata de copil presupune faptul ca el este pregatit pentru o noua etapa in viata lui, si-a capatat intr-o oarecare masura independenta, este sigur de dragostea mamei, este in siguranta, este intr-un mediu in care se simte protejat, chiar daca nu mai este la sanul mamei.

TDM: Intarcarea este privita si descrisa cel mai adesea ca o lupta si o despartire dureroasa. Este oare posibil ca incheierea alaptarii sa ia forme pozitive, in care relatia dintre mama si copil sa nu piarda din apropiere, caldura si exclusivitate?

M.D.: Intarcarea prin definitie inseamna momentul in care inlocuim treptat laptele matern cu alte alimente, pana cand copilul este pregatit sa renunte la laptele matern. Dupa parerea mea, problemele apar cel mai adesea cand vorbim de ablactare, adica de oprirea brusca a alaptarii.

Este unul dintre cele mai dureroase momente, multe mame plang atunci cand copiii lor nu mai vor sa fie alaptati. Cred ca mai greu acceptam noi, mamele, momentul intarcarii, decat copiii, care se vor adapta.

Interviu dat pentru Totul despre mame.